Gandul trist

Sentimentele nobile precum niste zambete pure
Ce le prinsesem in inima mea cu daruire
Florile mele de lacrimi de pe obraz s-au dus,
Iar gandurile mele au disparut undeva,sus.
In universul mintii mele-i acum sarbatoare
Visurile si gandurile dansau cu o aprinsa ardoare.

Nu mai plangeam,eram bucuroasa ca un copil,
Un gand trist din mintea mea venea tiptil,
Dar, bucuria mea asa de mare l-a alungat
Si plangand cu lacrimi de foc,m-a blestemat.

Magia unui vis anonim in petrecerea noptii,
Cu armonia imaginatiei de visuri mii
O! zambetele soptesc cu duiosie inimii
Rosie ca puterea dragostei vesnice
Precum confidenta puritatii a apei rece.

30.05.2006